6 comentarii la “Sunt prinsa intr-o gluma proasta a timpului

  1. 🙂 Mira sa nu cazi in capcana pregatita de cei ce vor sa te faca sa renunti. Suntem inca destui :). In plus munca, asa grea cum e ea, nu a fost niciodata rusinoasa! Sa nu regreti ca te-ai nascuti aici! E simplu sa plecam din tara noastra … insa… nu e o solutie. Mie una mi-ar fi extrem de dor. 🙂 Imi place de ea. Si .. na, „uscaturi” au fost mereu…

    • Esti una din acele persoane pe care chiar mi-as dori sa trec de bariera ecranului si s-o intalnesc in realitate, ne leaga ceva pasiuni comune dar si ganduri si idei comune.
      Apreciez la tine foarte mult calitatea de om, pentru ca deja o putem inscrie ca pe o calitate, prea multi sunt acum oameni doar pentru ca acestia corespund definitiei dar se lasa nepaditi de ce-i mai rau si devin niste monstri. Ce-mi doresc eu in momentul de fata pare a fi cel mai greu lucru pentru romani….sa nu se mai judece unii pe altii, sa respecte tot ce are tara asta frumos si ce le ofera, sa munceasca pe bune pentru ceea ce au si ce vor sa obtina, sa traiasca fara sa le pese atat de mult de capra vecinului, sa zambeasca mai des, se se bucure de viata pur si simplu cu bune si cu rele si sa invete din orice experienta sa fie mai buni.

  2. Pe mine una ma scarbeste societatea in care am crescut si oamenii din ea,dar in naivitatea mea,chiar ma gandesc ca noi putem face o schimbare atata timp cat vrem cu adevarat asta….

    • Ai dreptate….cumva acel banal „instrument” pe care-l avem….speranta, ne tine pe multi aici, pe multi chiar in tara asta. Eu am facut spre exemplu Jurnalism, ca a doua facultate, la FR, la Spiru Haret recunosc ca fata de prima nu am mai avut aceeasi intensitate de a invata dar am facut-o nu neaparat pentru diploma cat pentru faptul ca simt o chemare spre scriere si in acelasi timp mai si lucram si aveam mai putin timp dar totusi am invatat cateva principii importante, cateva principii care m-au vazut sa vad media cu totul altfel, sa vad falsitatea din tot ceea ce vedem. Am citit putin despre tine si-ti urez un lucru venit din suflet….sa nu te pierzi, imi place cum gandesti si daca nu vei putea deveni ziarist din cauza prea multor arivisti inculti care sunt in acele posturi si care promoveaza doar non-valori incearca si alte domenii, incearca sa scrii cat mai mult despre toti si toate, despre orice si poate, poate cu mai multi oameni care gandesc ca tine vom spera mai mult si in cele din urma se va intrezari si un bine. Trebuie sa existe.

      • Iti multumesc frumos 🙂 voi face tot posibilul sa ajung unde vreau si sa reusesc sa aduc o schimbare,fie ea cat de mica…pentru ca sunt constienta ca daca noi nu o sa facem ceva,ceilalti o sa stea cu mainile’n san ca si pana acum :-j

        • Asta e problema noastra cea mai grava ne-am obisnuit sa stam. Eu recunosc ca nu lucrez acum la o companie, am lucrat si sincer am lucrat bine, mi s-a spus si in fata, dra si-au pastrat pupincuristii (scuza-mi limbajul) iar mie mi-au dat cu sutul, pentru colegi eram initial o anomalie pentru ca nu stateam la barfa cu ei si ei fiind chiar oameni cu „pretentii”, cu facultati terminate – ceea ce spunea ucmva multe despre ei. Au fost si oameni foarte okay printre ei, nu erau asa rai nici cei barfitori dar tocmai pentru ca stam asa la barfa toti, picam in extrema asta nu mai facem nici treaba. Cum sa progresam noi cand toti fug de Romania, pleaca de aici plini de studii ca sa culeaga capsuni in Spania, sa fie chelneri in Anglia, asistente in Germania etc, cum sa progresam cand fugim cu totii de munca. Eu recunosc ca m-am lasat putin prinsa in vraja lenei de asemenea, am cautat de atunci un alt job si nu prea am mai gasit unul de genul robot, 9 ore pe zi, insa am gasit totusi ceva – chair daca vara e mai greu dar in rest imi place, ma dedic acestei activitati alaturi de handmade, lucrez des la fise pana tarziu, alerg mult in acelasi itmp (fac naveta) dar sunt multumita in cele idn urma, descopar lucruri despre mine, despre altii, imi imbunatatesc calitatea de pedagog si autodidact…mai pe scurt sunt trainer si na chiar daca nici aici nu-i tot timpul pe roze, ma bucur de aceste momente, muncesc mult si imi fac si planuri. Planurile mele sunt deja ucm sa scriu o carte, cum sa fac ca aceasta carte desi nu am terminat litere, ci limbi straine sa fie luata in considerare, cum sa obtin ajutorul unui membru al Acdemiei. E dreptn u mi-am permis inca masterate, nu mi-am permis poate nici sa jaung profesor la un liceu sau in special la facultate, unde imi doresc cel mai mult pentru ca nu am nici bani si nici loc de cei care au luat injust aceste locuri, ce sanse am eu in fata unora care stiu subiectele, in fata faptului ca la limbi straine sunt 3 locuri bugetare la masterat iar alte 70 la cu plata – e normal ca o Universitate de stat sa-ti ofere locuri cu plata, subliniez ideea ” faucltate de stat” si „cu plata” si sunt multe lucruri care te deprima iti provoaca sila, dar cum ziceam acel mecanism banal „speranta” nu te lasa…te gandesti tot mai des azi am vazut pe cineva care a aruncat hartia la cos nu pe langa, s-a dus expres langa cos si a aruncat-o acolo, azi am vorbit cu un necunoscut diverse subiecte si fara sa o dam in injuraturi, azi mi-au scapat niste bani pe jos si cineva mi-a spus, azi vanzatoarea mi-a dat si ultimul banut la cumparaturi, azi am vazut pe cineva zambind senin etc….si cand vezi acesti oameni te gandesti „exista inca ceva acolo…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s