11 comentarii la “Japonia o ţară a…..onomatopeielor…

    • Da, ştiu că nu sunt prezentă mereu pe aici dar dacă mă pricep a-ţi răspunde cu mare plăcere. Îmi doresc de mult timp să reiau pagina dar cum nu am avut parte de prea multe vizionări am cam lăsat-o baltă…

      • da..am vazut ca nu prea ai parte de vizionari dar mi se pare chiar interesant 😀 tocmai m-am apucat sa invat japoneza si 😕 sunt unele chestii care nu le inteleg si cred ca e mai bine daca imi explica cineva..:D

        • Cum spuneam mai devreme dacă ştiu să-ţi răspund cu mare plăcere. EU învăţ de mai mult timp dar am mai avut şi pauze, pauzele – trebuie să recunosc – sunt dezastruoase pentru această limbă, mai ales cele puţin mai lungi.
          Dar întreabă-mă şi văd ce pot să fac.
          Unde eşti ca învăţare. Ai ajuns să stăpâneşti deja katakana şi hiragana?

          • Pai sunt cam pe la inceput si nu prea stiu cu ce sa incep 😕 .deci am invatat doar cateva cuvinte..

              • Nu am invatat alfabetele..nu m-am apucat sa invat sa scriu inca 😕 am invatat si eu saluturile, zilele saptamanii , sa numar pana la 100 , sa ma prezint si am invatat sa fac cateva propozitii 😕 ” eki ni ikimasu ” ..chestii dastea..deci nu se foloseste neaparat pronumele nu ? nici nu prea mai stiu gramatica in romana :))

              • Bun! Nici eu nu ştiu cu ce să încep….dar o să încep prin a-ţi spune că nu ştiu cât de indicat este să înveţi japoneza doar ca fraze.Pentru a descifra cel mai bine o limbă ca japoneza nu se poate fără scriere, de fapt în momentul în care înveţi şi scrierea şi anumite reguli remarci de ce e o limbă aşa de specială.
                Pe fondul pronunţiei vor exista câteva mici probleme pe care mai toţi cei care o învăţăm le avem: „r” – este de fapt un sunet între „r” şi „l”, uşor graseiat (ca în franceză şi nu chiar), cert e că are momente când sună ca l (l-ul nu există de altfel în limba japoneză), apoi fu este un sunet între „f” şi „h” şi u se aseamănă de multe ori cu â/î al nostru dar este omis de asemenea de multe ori, mai ales la verbe – nu spui „desu”, ci doar „des”.
                Despre pronume, cred că ai aflat deja că e greşit să i te adresezi unui japonez cu „tu”, mai repede „anata” se foloseşte pentru pers. f.apropiate, ba a ajuns să şi însemne un soi de „dragă” spus de către soţie- soţului. Japonezii au pronume destul de variate,se face diferenţa şi în funcţie de sex, sunt foarte des şi omise dar nici nu ne putem adresa unui japonez chiar pe nume. Ca să-ţi răspund la întrebare, pronumele nu se folosesc întotdeauna, ceea ce pentru cei care o învaţă poate crea dificultăţi de percepţie. Folosind pronumele eşti mai clar, nu laşi foarte mult loc de îndoială despre cine face acţiunea, nefolosindu-l – pentru că nu avem articole, gen şi număr – traducerea poate deveni anevoioasă. Pentru tine aş recomanda să foloseşti pronumele, mai ales ca începător. Dacă te uiţi pe pagina mea cu lecţii…am şi câteva despre scriere, sper că mai sunt cu tot cu poze şi o să ai şi nişte vocabular…sunt documente word care pot fi d/l
                Gramatica română – deşi f.diferită de cea japoneză – te poate ajuta totuşi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s